O coloană este un element structural vertical care transferă sarcinile în jos. Aceasta transportă greutatea grinzilor, plăcilor și acoperișurilor către fundație. Funcționează în principal prin compresie. O coloană scurtă și groasă se strivește. O coloană înaltă și subțire se flexează. Relația dintre lungime, formă și material determină câtă sarcină poate suporta. Coloanele sunt unele dintre cele mai vechi elemente structurale din arhitectură. Grecii le-au sculptat din piatră. Romanii le-au rafinat proporțiile. Inginerii moderni le construiesc din oțel și beton armat.

Coloanele sunt de mai multe tipuri. O coloană de oțel are adesea formă de I sau un tub gol. O coloană de beton este armată cu armătură și poate fi turnată la fața locului sau prefabricată. O coloană de lemn este utilizată în construcțiile cu structură ușoară. O coloană compozită combină oțelul și betonul. Coloana poate fi expusă sau ascunsă în interiorul unui perete. În unele clădiri, coloanele sunt celebre. În altele, sunt ascunse.

Conexiunile contează. O coloană trebuie să transfere sarcina către fundație și să primească încărcări de la grinzile și plăcile de deasupra. O conexiune prost detaliată poate ceda, în special sub încărcări seismice sau de vânt. În zonele cutremuroase, coloanele trebuie proiectate să se îndoaie fără a se rupe, iar conexiunile trebuie să fie mai rezistente decât elementele. Coloana este un concept simplu. Ingineria nu este.