Poți dizolva o lingură de zahăr în apă. Continuă să adaugi zahăr și, în cele din urmă, nu se va mai dizolva nimic. Soluția este saturată. Solubilitatea este cantitatea maximă de substanță dizolvată care se poate dizolva într-o anumită cantitate de solvent la o anumită temperatură. De obicei, se exprimă în grame de substanță dizolvată la 100 de mililitri de solvent. Solubilitatea depinde de natura substanței dizolvate și a solventului, de temperatură și de presiune.

Regula generală este că „asemănătorul dizolvă asemănătorul”. Solvenții polari dizolvă substanțele dizolvate polare și ionice. Solvenții nepolari dizolvă substanțele dizolvate nepolare. Apa dizolvă sarea și zahărul, dar nu și uleiul. Hexanul dizolvă uleiul, dar nu și sarea. Temperatura afectează solubilitatea. Pentru majoritatea solidelor, solubilitatea crește odată cu temperatura. Pentru gaze, solubilitatea scade odată cu temperatura. De aceea, soda caldă se aplatiză mai repede decât soda rece. Presiunea afectează solubilitatea gazelor. Legea lui Henry afirmă că solubilitatea unui gaz este proporțională cu presiunea sa parțială. De aceea, băuturile carbogazoase sunt îmbuteliate sub presiune.

Solubilitatea este importantă în chimie, biologie și industrie. Aceasta determină modul în care medicamentele sunt absorbite în organism. Afectează modul în care poluanții se deplasează prin sol și apă. Controlează formarea mineralelor și comportamentul nutrienților în sol. Este utilizată în cristalizare, extracție și cromatografie.

Constanta produsului de solubilitate, Ksp, descrie echilibrul dintre o sare greu solubilă și ionii săi în soluție. Este utilizată pentru a prezice dacă se va forma un precipitat. Dacă produsul ionic depășește Ksp, se formează un precipitat. Dacă este mai mic, soluția este nesaturată.