Nu toți pacienții cu cancer răspund la toate medicamentele anticancerigene. Unele tumori au o mutație care le face vulnerabile la o anumită terapie. Un test de diagnostic însoțitor este un test care identifică ce pacienți vor beneficia de fiecare medicament. Este factorul cheie al medicinei de precizie. Fără acesta, medicamentul ar putea fi administrat pacienților care nu vor răspunde la tratament, irosindu-se timp și bani și expunându-i la efecte secundare.

Diagnosticele complementare sunt dezvoltate odată cu medicamentul. FDA le analizează împreună. Testul poate fi un panel de secvențiere genetică, o colorare imunohistochimică sau o sondă de hibridizare fluorescentă in situ. Acesta detectează un biomarker specific, cum ar fi o mutație în gena EGFR sau supraexprimarea proteinei HER2. Rezultatul determină dacă medicamentul este indicat.

Exemple sunt peste tot. Herceptin pentru cancerul de sân HER2-pozitiv necesită un test HER2. Keytruda pentru anumite tumori solide necesită un test pentru instabilitatea microsateliților sau deficiența de reparare a erorilor de gene. Tarceva pentru cancerul pulmonar necesită un test pentru mutația EGFR. În fiecare caz, diagnosticul și medicamentul sunt legate.

Diagnosticul însoțitor nu este destinat doar cancerului. Este utilizat în boli infecțioase, medicina cardiovasculară și tulburări genetice rare. Pe măsură ce se dezvoltă terapii mai specifice, vor urma mai multe diagnostice însoțitoare. Testul este la fel de important ca tratamentul.