Plastic din porumb. Plastic din alge. Plastic din bacterii. Bioplasticele sunt materiale plastice derivate din surse biologice regenerabile, mai degrabă decât din petrol. Acestea promit să reducă dependența de combustibilii fosili și, în unele cazuri, să se biodegradeze după utilizare. Realitatea este mai nuanțată. Nu toate bioplasticele sunt biodegradabile și nu toate materialele plastice biodegradabile sunt biobazate.

Cel mai comun bioplastic este acidul polilactic, sau PLA, obținut din amidon vegetal fermentat. Este utilizat în pahare compostabile, recipiente alimentare și filamente pentru imprimare 3D. Este biodegradabil, dar numai în condiții de compostare industrială. Într-o groapă de gunoi, persistă. Polihidroxialcanoații, sau PHA, sunt produși de bacterii și se biodegradează în sol și apă. Sunt mai scumpi și mai puțin comuni. Biopolietilena este identică din punct de vedere chimic cu polietilena convențională, dar este fabricată din trestie de zahăr. Nu este biodegradabilă, dar are o amprentă de carbon mai mică.

Bioplasticele se confruntă cu provocări. Costă mai mult decât plasticele convenționale. Concurează cu culturile alimentare pentru terenuri. Pot contamina fluxurile de reciclare deoarece arată ca plasticele convenționale, dar se comportă diferit. Infrastructura pentru compostare este limitată. Iar eticheta „bioplastic” poate induce în eroare consumatorii, făcându-i să creadă că un produs va dispărea din curtea lor.

Bioplasticele nu reprezintă o soluție la poluarea cu plastic. Sunt o opțiune, iar beneficiile lor depind de modul în care sunt fabricate, utilizate și eliminate.