Un fond mutual adună bani de la mai mulți investitori și îi investește în acțiuni, obligațiuni sau alte valori mobiliare. Fiecare investitor deține acțiuni ale fondului, care reprezintă o creanță proporțională asupra activelor subiacente. Un manager profesionist administrează fondul, decidend ce să cumpere și ce să vândă. Fondul percepe un raport de cheltuieli, de obicei între 0,1 și 1,5% din active pe an, pentru a acoperi costurile de administrare și operare.

Fondurile mutuale sunt de două tipuri principale. Fondurile deschise emit și răscumpără acțiuni la valoarea activului net, care este calculată la sfârșitul fiecărei zile de tranzacționare. Fondurile închise emit un număr fix de acțiuni care se tranzacționează la burse, la fel ca acțiunile. Fondurile tranzacționate la bursă, sau ETF-uri, sunt similare fondurilor mutuale, dar se tranzacționează pe tot parcursul zilei. Fondurile indexate urmăresc un indice de piață precum S&P 500, cu comisioane mici. Fondurile gestionate activ încearcă să depășească indicele și percep taxe mai mari.

Fondurile mutuale oferă diversificare și management profesional. Sunt ușor de achiziționat prin intermediul conturilor de pensie și al platformelor de brokeraj. De asemenea, sunt reglementate de Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse, care impune dezvăluirea deținerilor, comisioanelor și riscurilor. Prospectul este un document dens, dar conține detaliile care contează.

Argumentul împotriva fondurilor mutuale este costul. Majoritatea fondurilor active au performanțe sub valorile lor de referință după deducerea comisioanelor. Pe o perioadă de 20 de ani, un comision de 1% poate consuma un sfert din randamentele dumneavoastră. Acesta este motivul pentru care fondurile indexate cu costuri reduse au atras trilioane de dolari. Industria fondurilor este competitivă, iar investitorii au mai multe opțiuni cu costuri reduse ca niciodată.