Băncile se împrumută reciproc în mod constant. Unele au mai mulți bani decât au nevoie. Altele sunt deficitare. Piața interbancară le egalează, mutând sume enorme peste noapte și pe termen scurt. Este vorba despre instalațiile sanitare ale sistemului financiar, iar atunci când se blochează, efectele sunt imediate și severe.

Piața funcționează în mai multe moduri. Pe piața negarantată, băncile se împrumută reciproc pe bază de încredere, fără nicio garanție. Rata dobânzii la aceste împrumuturi, cum ar fi LIBOR din punct de vedere istoric sau SOFR în prezent, servește drept punct de referință pentru împrumuturi și instrumente derivate în valoare de trilioane de dolari. Pe piața garantată, băncile acordă împrumuturi în baza unor garanții, de obicei titluri de stat. Acordurile de răscumpărare, sau repo, reprezintă cel mai mare segment. Într-un repo, o bancă vinde titluri de valoare alteia și este de acord să le răscumpere a doua zi la un preț puțin mai mare. Diferența constă în dobândă.

Când băncile își pierd încrederea una în cealaltă, piața interbancară se blochează. În 2008, băncile au încetat să mai acorde credite peste noapte, deoarece nimeni nu știa ce instituții dețineau active ipotecare toxice. Băncile centrale au intervenit ca creditori de ultimă instanță, injectând lichiditate și garantând depozitele. Același lucru s-a întâmplat și în 2020, când pandemia a provocat o goană după numerar.

Piața interbancară este invizibilă pentru public, dar determină disponibilitatea și costul creditului în întreaga economie.