O bancă acceptă depozite, acordă împrumuturi și oferă servicii de plată. Este o afacere, dar este și un trust public. Depozitele sunt asigurate de guvern, iar băncile au acces la împrumuturi de la banca centrală în situații de urgență. Această plasă de siguranță există deoarece băncile sunt esențiale pentru economie. Când acestea dau faliment, pagubele se răspândesc.

Băncile câștigă bani din spread. Plătesc deponenților o rată a dobânzii mică și percep o rată a dobânzii mai mare de la debitori. Diferența acoperă costurile operaționale și generează profit. De asemenea, câștigă comisioane pentru servicii: administrare cont, descoperituri de cont, transferuri bancare, administrare a averii și servicii bancare de investiții. Cele mai mari bănci, precum JPMorgan Chase și Bank of America, fac toate acestea și multe altele.

Sectorul bancar este puternic reglementat. În Statele Unite, Rezerva Federală, Biroul Controlorului Monedei, Corporația Federală de Asigurare a Depozitelor și autoritățile de reglementare de la nivel statal supraveghează băncile. Acestea stabilesc cerințe de capital, efectuează teste de stres și examinează practicile de creditare. Regulile sunt complexe, iar conformitatea este costisitoare. Dar criza financiară din 2008 a arătat ce se întâmplă atunci când reglementarea eșuează.

Majoritatea oamenilor interacționează cu băncile prin intermediul conturilor curente, conturilor de economii, cardurilor de debit și aplicațiilor mobile. Sucursala devine din ce în ce mai puțin importantă. Dar banca în sine nu va dispărea. Este prea centrală în modul în care se mișcă banii.