Un supraalimentator forțează mai mult aer într-un motor decât ar respira altfel. Mai mult aer înseamnă că se poate arde mai mult combustibil, iar mai mult combustibil înseamnă mai multă putere. Supraalimentatorul este acționat mecanic, de obicei de o curea de la arborele cotit. Această transmisie directă oferă un răspuns instantaneu. De asemenea, rotirea motorului necesită o anumită putere.

Supraîncărcătoarele datează de la începutul anilor 1900 și au fost utilizate intens la motoarele de avioane și la mașinile de curse de viteză terestră. Detroit le-a instalat pe mașinile de serie în anii 1930. Astăzi, acestea concurează cu turbocompresoarele, care folosesc energia de evacuare în loc de o curea.

Tipuri de supraalimentatoare

• Rădăcini: două rotoare angrenate, comune la motoarele V8 americane.
• Cu șurub dublu: mai eficient, popular în kiturile de vânzare cu amănuntul.
• Centrifugal: arată ca un turbo, dar acționat de o curea.
• Stil Eaton: Preferatul OEM pentru cuplu la turații joase.

Principalul avantaj față de un turbo este răspunsul rapid. Nu există întârziere deoarece supraalimentatorul se rotește mereu odată cu motorul. Principalul dezavantaj este eficiența. Un turbo recuperează energia reziduală a gazelor de eșapament. Un supraalimentator preia puterea de la arborele cotit pentru a produce putere. Pentru remorcare, off-road și mașini sport, acest compromis are adesea sens.