Un autobuz transportă mulți pasageri pe un traseu fix. Este calul de muncă al transportului public. Un autobuz standard are 12 metri lungime și poate găzdui între 40 și 70 de persoane, în funcție de locurile pe scaune și de spațiul în picioare. Autobuzele articulate se îndoaie la mijloc și se întind până la 18 metri. Autobuzele etajate se suprapun pe două etaje și sunt comune în Londra, Hong Kong și Singapore.

Autobuzele sunt de mai multe tipuri. Autobuzele urbane opresc frecvent și au podele joase pentru o îmbarcare ușoară. Autocarele interurbane au scaune rabatabile, compartimente pentru bagaje și toalete. Autobuzele școlare sunt vopsite în galben pentru vizibilitate și construite cu scaune compartimentate pentru siguranță. Autobuzele electrice sunt din ce în ce mai frecvente, cu o funcționare mai silențioasă și zero emisii de gaze de eșapament. Unele orașe operează troleibuze care se alimentează cu energie de la cablurile aeriene.

Autobuzul are o funcție socială. Este cea mai accesibilă formă de transport motorizat, folosită de persoanele care nu își permit mașini și de cei care aleg să nu conducă. Un sistem de autobuze bun reduce aglomerația, reduce emisiile și conectează cartierele. Unul prost este lent, nesigur și neplăcut.

Transportul rapid cu autobuzul încearcă să combine viteza căii ferate cu flexibilitatea autobuzelor. Benzile dedicate, îmbarcarea la nivel și tarifele preplătite fac ca autobuzele să funcționeze mai mult ca trenurile. Orașe din Bogotá până în Guangzhou au construit sisteme BRT de succes.