Țineți degetul mare la distanță de braț și închideți un ochi, apoi celălalt. Degetul mare pare să se miște față de fundal. Aceasta este paralaxa. Astronomii folosesc același efect pentru a măsura distanța până la stelele din apropiere. Pe măsură ce Pământul orbitează Soarele, punctul nostru de vedere se schimbă cu aproximativ 300 de milioane de kilometri pe parcursul a șase luni. Stelele din apropiere par să se miște ușor față de fundalul mai îndepărtat.

Gradul de deplasare este infim. Chiar și pentru cea mai apropiată stea, Proxima Centauri, unghiul de paralaxă este mai mic de o secundă de arc, ceea ce reprezintă 1/3600 dintr-un grad. Măsurarea unor unghiuri atât de mici necesită instrumente precise și o calibrare atentă. Misiunea Gaia a Agenției Spațiale Europene a măsurat paralaxele pentru aproape două miliarde de stele cu o precizie fără precedent.

Paralaxa este prima treaptă pe scara distanțelor cosmice. Ea oferă distanțe geometrice directe, fără presupuneri despre fizica stelelor. Tot ce este deasupra acesteia depinde de această fundație. Dacă paralaxa este greșită, întreaga scară este greșită.

Cuvântul provine din grecescul „parallaxis”, care înseamnă schimbare. Același principiu este folosit în topografie, fotografie și vedere computerizată. În astronomie, este standardul de aur pentru măsurarea distanțelor.