În 1929, Edwin Hubble a anunțat că galaxiile se îndepărtează de noi și, cu cât sunt mai departe, cu atât se îndepărtează mai repede. Relația este liniară: viteza este egală cu constanta lui Hubble înmulțită cu distanța. Constanta lui Hubble, de obicei scrisă ca H0, este rata cu care universul se extinde pe unitatea de distanță.

Măsurarea lui H0 a fost o provocare timp de aproape un secol. Metode diferite oferă răspunsuri diferite. Radiația cosmică de fond, combinată cu modelul standard al cosmologiei, oferă o valoare de aproximativ 67 de kilometri pe secundă pe megaparsec. Măsurătorile efectuate pe Cefeide și supernovele de tip Ia dau aproximativ 73. Discrepanța se numește tensiunea Hubble și ar putea fi un semn al unei noi fizici.

Unitățile sunt ciudate. Un megaparsec este egal cu 3,26 milioane de ani-lumină. O constantă Hubble de 70 înseamnă că o galaxie aflată la 1 megaparsec distanță se îndepărtează cu 70 de kilometri pe secundă. O galaxie aflată la 2 megaparseci distanță se îndepărtează cu 140. Expansiunea nu este o viteză prin spațiu. Este întinderea spațiului în sine.

Rezolvarea tensiunii este unul dintre cele mai mari obiective ale cosmologiei. Noile telescoape și noile metode abordează problema din ambele părți.