În 2006, Uniunea Astronomică Internațională a redefinit ce înseamnă a fi o planetă. O planetă trebuie să orbiteze Soarele, să fie suficient de masivă pentru a fi rotundă și să fi curățat vecinătatea sa orbitală de alte resturi. Pluto a picat al treilea test. A fost reclasificată drept planetă pitică, o decizie care rămâne controversată.

O planetă pitică îndeplinește primele două criterii, dar nu și pe al treilea. Este rotundă deoarece propria gravitație a atras-o într-o sferă, dar își împarte orbita cu alte obiecte. Există cinci planete pitice recunoscute: Ceres, Pluto, Haumea, Makemake și Eris. Ceres se află în centura de asteroizi. Celelalte se află în centura Kuiper sau dincolo de aceasta.

Distincția nu este doar semantică. Reflectă o diferență reală în modul în care s-au format aceste corpuri și unde trăiesc. Planetele au crescut suficient de mari pentru a-și domina orbitele. Planetele pitice nu. Ele sunt rămășițe ale formării sistemului solar, conservate în depozite frigorifice.

Pluto rămâne cea mai faimoasă. Sonda New Horizons a NASA a trecut pe lângă ea în 2015, dezvăluind munți de gheață, un ghețar cu azot în formă de inimă și o atmosferă subțire. Este o lume mică, dar nu plictisitoare.