Designul pasiv folosește clădirea în sine — forma, orientarea, materialele și deschiderile acesteia — pentru a asigura confortul cu cât mai puțin ajutor mecanic posibil. Scopul nu este eliminarea încălzirii și răcirii. Ci reducerea încărcăturii, astfel încât orice sistem mecanic rămas să poată fi mai mic și mai ieftin de utilizat.

Orientarea contează. În emisfera nordică, ferestrele orientate spre sud colectează soarele de iarnă. Consolele blochează soarele puternic de vară, permițând în același timp să intre soarele slab de iarnă. Masa termică din podele și pereți absoarbe căldura în timpul zilei și o eliberează noaptea. Ventilația încrucișată folosește brizele predominante pentru a elimina aerul cald dintr-o clădire.

Clima determină strategia. În regiunile calde și uscate, pereții groși, ferestrele mici și curțile interioare mențin răcoros. În zonele tropicale umede, podelele ridicate și verandele adânci favorizează circulația aerului. În climatele reci, formele compacte și izolația puternică rețin căldura. Un design care funcționează într-un climat poate eșua lamentabil în altul.

Designul pasiv nu este un stil. Este un set de principii care pot fi aplicate oricărui tip de clădire. Cele mai bune designuri pasive sunt aproape invizibile. Clădirea pur și simplu se simte bine.