Pastoralismul este o strategie de subzistență bazată pe creșterea animalelor domestice. Păstorii cresc bovine, ovine, caprine, cămile, iaci sau reni, în funcție de mediu. Aceștia se bazează pe produse de origine animală: lapte, carne, sânge, piei, lână. Unele grupuri sunt complet nomade, mutându-se constant. Altele practică transhumanța, mutându-se între pășuni fixe de vară și de iarnă, menținând în același timp o bază de azil. Pastoralismul funcționează cel mai bine pe terenuri prea aride, abrupte sau reci pentru culturi.

Creșterea vitelor modelează viața socială. Animalele reprezintă bogăție. Averea miresei este adesea plătită sub formă de vite, iar statutul unei familii este măsurat prin mărimea turmei. Bărbații controlează de obicei animalele, în timp ce femeile se ocupă de procesarea laptelui și de economia gospodăriei. Păstorii dezvoltă cunoștințe detaliate despre comportamentul animalelor, modelele de pășunat și vreme. De asemenea, ei mențin relații tensionate, dar necesare, cu fermierii, schimbând carne și lactate pe cereale și unelte.

Modele comune

• Turme mobile care urmează pășunile sezoniere.
• Averea de mireasă plătită în animale.
• Laptele și sângele ca alimente de bază zilnice.
• Comerț cu comunitățile agricole.

Păstorii nu sunt rămășițe dintr-o epocă mai veche. Mulți operează în economiile moderne, vânzând animale în piețele urbane și folosind camioane și telefoane pentru a gestiona turmele.