Horticultura este un sistem agricol la scară mică care folosește unelte manuale simple. Bețe de săpat, sape și macete fac treaba. Nu există pluguri, animale de tracțiune, canale de irigații. Grădinile sunt adesea curățate prin tăiere și ardere, apoi plantate cu un amestec de culturi: igname, taro, porumb, fasole, banane. După câteva sezoane, fertilitatea solului scade și parcela este abandonată. Fermierul se mută și defrișează teren nou.

Acest sistem susține populații mai mari decât culesul de animale, dar mai mici decât agricultura intensivă. Este comun în pădurile tropicale și regiunile deluroase unde plugurile sunt impracticabile. Horticultorii trăiesc adesea în sate și mențin rețele complexe de rudenie. Terenul este de obicei deținut de linii sau clanuri, mai degrabă decât de indivizi. Surplusul este modest, așa că specialiștii meșteșugari și conducătorii cu normă întreagă sunt rari.

Caracteristici cheie

• Doar unelte manuale; fără plug sau animale de tracțiune.
• Cultivare itinerantă cu perioade de pârloag.
• Culturi mixte în loc de câmpuri individuale.
• Viața sătească cu proprietate funciară bazată pe rudenie.

Horticultura se situează între culesul de plante și agricultura intensivă. Aceasta demonstrează că agricultura poate lua multe forme, nu doar modelul industrial.