Pășunile sunt terenuri necultivate folosite pentru pășunat, de obicei prea aride, prea stâncoase sau prea abrupte pentru a fi cultivate. Acoperă aproximativ jumătate din suprafața terestră a Pământului, din Vestul American și zonele izolate australiene până la Sahel și stepele Asiei Centrale. Cea mai mare parte este formată din pajiști, arbuști sau savană.

Aceste terenuri sunt gestionate cu o intensitate foarte scăzută. O vacă ar putea avea nevoie de zeci de hectare pentru a găsi suficientă furaj. Precipitațiile sunt imprevizibile, iar seceta este o caracteristică recurentă. Crescătorii de animale își mută animalele în funcție de anotimpuri, urmând iarba. În unele regiuni, fauna sălbatică împarte terenul cu animalele domestice, iar conflictele pentru apă și furaje sunt constante.

Tipuri comune de pășuni

• Preerie cu iarbă scurtă și iarbă mixtă
• Arbust de deșert și stepă de salvie
• Savană tropicală și tufișuri cu spini
• Pajiști alpine și subalpine

Suprapășunatul este principala amenințare. Când animalele sunt ținute pe același teren prea mult timp, plantele plăcute la palat dispar, apare solul gol și urmează eroziunea. Pășunatul prin rotație, perioadele de odihnă și densitatea de stocare adaptate la precipitații sunt instrumentele standard pentru menținerea sănătății pășunilor.