Zonele de rezistență sunt o prescurtare pentru frigul iernii. Fiecare zonă este definită de temperatura minimă medie anuală, iar plantele sunt etichetate cu cea mai rece zonă în care pot supraviețui. Sistemul a fost dezvoltat de USDA și publicat pentru prima dată în 1960.

Harta USDA împarte America de Nord în 13 zone, fiecare cu 5°C mai rece sau mai caldă decât următoarea, cu subdiviziuni de jumătate de zonă de 1°C. Canada, Europa, Australia și China au propriile versiuni. Un grădinar din zona 5 poate planta un soi de mere clasificat în zona 4, dar ar trebui să se gândească de două ori înainte de un soi din zona 7 (fig.

Ceea ce zonele nu îți spun

• Căldura, umiditatea și precipitațiile de vară
• Strat de zăpadă, care izolează rădăcinile
• Tipul de sol și drenajul
• Durata zilei și vântul sezonier

Zonele de rezistență sunt un punct de plecare, nu un verdict. Cultivatorii din zonele marginale depășesc adesea limitele cu microclimate: un perete sudic, o perdea de vânt sau un strat înălțat pot susține o plantă cu o zonă sau două dincolo de ratingul său oficial.