Furajele sunt hrana pe care fermierii o aduc animalelor lor, în loc să le lase pe acestea să pască singure. Fânul, paiele, silozul și culturile verzi tocate sunt toate luate în considerare. Diferența față de furaje contează: furajele sunt consumate acolo unde cresc, iar furajele sunt recoltate și transportate.

Furajele bune sunt coloana vertebrală a creșterii animalelor în locurile cu ierni reci sau anotimpuri secetoase, când pășunile nu sunt disponibile. O turmă de vaci de lapte din Wisconsin poate consuma fân de lucernă timp de cinci luni pe an. Un sat din Sahel se poate baza pe reziduuri agricole depozitate, cum ar fi tulpini de mei și fulgi de arahide, pentru a hrăni vitele în timpul sezonului secetos.

Tipuri comune de furaje

• Fân: iarbă uscată sau leguminoase, balotate și depozitate
• Siloz: furaje umede fermentate, păstrate ermetic
• Paie: tulpini uscate rămase după recoltarea cerealelor
• Rădăcini și tuberculi: sfeclă furajeră, napi, manioc

Calitatea variază enorm. Dacă este cosită prea târziu, iarba pierde proteine ​​și devine tare. Dacă este depozitată prea udă, fânul poate mucegăi și chiar poate lua foc. Fermierii judecă furajele după miros, culoare și cât de mult o mănâncă animalele.