Fierberea încălzește un lichid până când acesta face bule și gătește mâncarea. Lichidul atinge 100 de grade Celsius la nivelul mării. Bulele se ridică de pe fundul oalei și se sparg la suprafață. Mâncarea este scufundată și gătită de lichidul fierbinte. Pastele, orezul, ouăle și legumele sunt de obicei fierte. Metoda este simplă. Momentul contează. Fierberea nu este întotdeauna o fierbere cu valț. O fierbere la foc mic este adesea mai bună. O fierbere cu valț poate rupe alimentele delicate. O fierbere la foc mic le gătește uniform.

Fierberea are mai multe utilizări. Gătește alimente bogate în amidon, cum ar fi pastele și cartofii. Fixează textura legumelor, deși opărirea este o abordare mai blândă. Întărește ouăle și înmoaie fasolea. Sterilizează apa. Reduce lichidele dintr-un sos. Extrage aroma din oase și legume într-o supă. Fiecare aplicație are propria temperatură și timp. Oala și aragazul sunt instrumentele. Bucătarul este observatorul. Bulele sunt semnalul.

Fierberea este afectată de altitudine. La altitudine mare, punctul de fierbere scade. Apa fierbe la o temperatură mai scăzută, așa că mâncarea durează mai mult să se gătească. De aceea, rețetele pentru altitudine mare ajustează timpul și lichidul. Sarea crește ușor punctul de fierbere, dar nu suficient cât să conteze pentru majoritatea gătirilor. Adevăratul motiv pentru a săra apa este aroma. Sarea condimentează mâncarea pe măsură ce se gătește. Fierberea este o metodă simplă. Este, de asemenea, una fundamentală. Este prima tehnică de gătit pe care mulți oameni o învață. Este cea pe care o folosesc cel mai des. Este cea care nu dă niciodată greș.