O familie câștigă 30.000 de dolari pe an în zona rurală din Mississippi. Au o mașină, o casă mică și suficientă mâncare. O familie din San Francisco câștigă 80.000 de dolari și se chinuie să plătească chiria, îngrijirea copiilor și facturile medicale. Sărăcia relativă înseamnă a avea venituri mai mici decât media societală. Aceasta se măsoară în raport cu nivelul de trai dintr-o anumită societate.

Sărăcia relativă nu înseamnă supraviețuire. Este vorba despre participare. Persoanele aflate în sărăcie relativă pot avea suficient de mâncare, dar nu își pot permite ceea ce majoritatea altora consideră de la sine înțeles: o mașină fiabilă, un apartament decent, rechizite școlare, o petrecere de ziua de naștere pentru copilul lor. Sunt excluse din viața obișnuită.

Cum se măsoară

• Procentul din venitul mediu, adesea 50% sau 60%
• Indicii de privațiune materială
• Indicatori de excluziune socială
• Sărăcia subiectivă: cum se simt oamenii în legătură cu situația lor

SUA nu utilizează oficial o măsură a sărăciei relative, dar OCDE o face. Țările cu plase de siguranță socială puternice au rate mai mici ale sărăciei relative. Sărăcia relativă poate exista chiar și în societățile bogate. Este vorba despre inegalitate, nu doar despre lipsuri.