Controlul în buclă deschisă trimite comenzi fără a verifica rezultatul. Controlerul presupune că actuatorul va face ceea ce i se spune. Nu există feedback. Un motor pas cu pas care rotește un număr fix de pași per comandă este în buclă deschisă. La fel este și un temporizator de sprinklere care deschide o supapă timp de zece minute, indiferent dacă a plouat sau nu.

Controlul în buclă deschisă este simplu și ieftin. Funcționează atunci când sistemul este previzibil, iar perturbațiile sunt mici. O bandă transportoare care mișcă cutii la o viteză constantă nu are nevoie de feedback. O mașinuță care se deplasează înainte timp de două secunde nu are nevoie de feedback. Dar controlul în buclă deschisă eșuează atunci când condițiile se schimbă. O cădere de tensiune a bateriei face ca un motor să funcționeze mai încet. O sarcină utilă mai grea face ca un braț să se lase. Fără feedback, controlerul nu știe.

Buclă deschisă versus buclă închisă

• Buclă deschisă: fără senzor, fără corecție, simplu.
• Buclă închisă: feedback senzor, corecție erori, complex.
• Implementarea în buclă deschisă este mai ieftină și mai rapidă.
• Bucla închisă este mai precisă și mai robustă.
• Funcționează în buclă deschisă pentru sarcini previzibile.

Unele sisteme utilizează controlul în buclă deschisă pentru mișcarea grosieră și în buclă închisă pentru poziționarea fină. O imprimantă 3D ar putea mișca capul de imprimare în buclă deschisă către zona generală, apoi ar putea utiliza homing fără senzori pentru a găsi punctul zero exact. Alegerea depinde de precizia necesară și de consecințele erorii. Dacă un braț robotic ratează o piesă și nimeni nu este rănit, bucla deschisă ar putea fi în regulă. Dacă ratează o incizie chirurgicală, bucla închisă este obligatorie. Controlul în buclă deschisă nu este greșit. Este un instrument cu o gamă specifică de utilitate.