Naștere, moarte și iar naștere. Samsara este termenul sanscrit pentru ciclul nesfârșit în care ființele renasc în funcție de calitatea acțiunilor lor. În gândirea hindusă și budistă, este condiția fundamentală a existenței obișnuite - determinată de dorință, ignoranță și forța acumulată a karmei.

Ciclul nu este considerat un proces neutru. Este marcat de suferință. Chiar și renașterile plăcute se termină; chiar și tărâmurile cerești sunt temporare. Prin urmare, scopul căii spirituale este eliberarea. În hinduismul clasic, eliberarea este moksha, unirea cu sau realizarea realității ultime. În budism este nirvana, stingerea focurilor poftei și sfârșitul renașterii. Diferite școli cartografiază posibilele destinații - om, animal, fantomă flămândă, ființă infernală, zeu - cu grade diferite de detaliu, însă diagnosticul de bază rămâne constant: existența continuă în cadrul samsarei este nesatisfăcătoare.

Doctrina modelează etica. Fiecare acțiune plantează o sămânță care va coace în această viață sau într-una viitoare. Compasiunea față de toate ființele urmează în mod natural, deoarece orice creatură vie ar fi putut fi mama cuiva într-o naștere anterioară. Meditația și disciplina morală sunt mijloacele practice de a slăbi strânsoarea ciclului.

Samsara nu este o teorie despre trecut; este o descriere a situației prezente și o hartă a ieșirii din ea.