O suprafață mare de teren este împărțită în loturi mai mici, cu străzi noi, utilități și restricții înregistrate. Acest proces este subdivizarea. Dezvoltatorii creează subdiviziuni pentru a produce parcele construibile, care să fie vândute constructorilor sau persoanelor fizice.

Aprobarea necesită respectarea regulilor locale de planificare urbanistică, a evaluărilor de mediu și a standardelor de infrastructură. Hărțile sau planurile de parcelare sunt înregistrate și devin referința oficială pentru limitele loturilor. Convențiile și asociațiile de proprietari de case însoțesc adesea noile parcelări pentru a menține standardele.

Subdivizările bine proiectate asigură o creștere ordonată și limite clare ale proprietății. Cele planificate necorespunzător pot crea probleme de trafic, drenaj sau servicii. Odată înregistrat, modelul de subdivizare modelează cartierul timp de decenii. Cumpărătorii de loturi sau case noi se bazează pe planul înregistrat pentru descrieri legale precise.

Fiecare grilă stradală rezidențială a început ca un plan de subdiviziune pe planșa de desen a cuiva.