Un copil care are o schemă pentru „câine” poate recunoaște câini nevăzuți anterior și poate clasifica greșit pentru scurt timp o pisică. O schemă este o structură mentală care organizează cunoștințele despre un concept, eveniment sau tip de stimul și ghidează percepția, memoria și inferența.

Schemele sunt construite din experiență și devin mai abstracte și diferențiate odată cu expertiza. Ele permit o procesare rapidă, dar pot produce prejudecăți atunci când informații noi sunt introduse cu forța într-un cadru existent. Scenariile sunt scheme pentru secvențe de evenimente; stereotipurile pot funcționa ca scheme sociale.

Teoria schemelor a fost aplicată la înțelegerea textului citit, la memoria martorilor oculari și la diferențele culturale în cogniție. Activarea unei scheme face ca informațiile relevante să fie mai accesibile și poate duce la intruziuni schematice în reamintire. Utilizarea flexibilă a schemelor, inclusiv capacitatea de a le revizui, este o marcă a cogniției adaptive.

Ceea ce știm deja modelează ceea ce suntem capabili să vedem și să ne amintim.