Vederea unui păianjen mic produce o frică copleșitoare, bătăi rapide ale inimii și o nevoie urgentă de a scăpa, chiar dacă persoana știe că reacția este excesivă. O fobie este o frică intensă, persistentă și irațională față de un anumit obiect, situație sau activitate.

Fobiile specifice se concentrează pe animale, înălțime, zbor, sânge sau alți factori declanșatori circumscriși. Tulburarea de anxietate socială implică teama de a fi examinată cu atenție în situații sociale. Agorafobia implică teama de situații în care evadarea ar putea fi dificilă. Evitarea menține teama prin împiedicarea învățării că situația este sigură.

Terapia prin expunere — confruntarea treptată și controlată cu stimulul temut — este extrem de eficientă. Tehnicile cognitive abordează predicțiile catastrofale. Medicația poate ajuta pe termen scurt, dar nu produce schimbări durabile de la sine. Fobiile ilustrează modul în care învățarea fricii se poate detașa de pericolul real, dar totuși poate domina comportamentul.

Obiectul de care se teme nu trebuie să fie în mod obiectiv periculos pentru ca frica să fie percepută ca fiind absolută.