Îngrijorarea care refuză să se oprească, chiar și atunci când nu există o amenințare imediată, definește anxietatea clinică. Corpul rămâne în alertă - ritmul cardiac crește, mușchii se încordează, atenția se îngustează la un posibil pericol.

Tulburările de anxietate iau mai multe forme: anxietate generalizată care trece de la un subiect la altul, atacuri de panică care apar fără avertisment, anxietate socială care face ca interacțiunile obișnuite să pară periculoase și fobii specifice fixate pe anumite obiecte sau situații. Genetica, temperamentul și istoricul de învățare contribuie toate. Stresul cronic poate reduce pragul la care se declanșează sistemul de alarmă.

Printre tratamentele eficiente se numără tehnicile cognitiv-comportamentale care combat gândurile catastrofale, expunerea care reduce treptat evitarea și, atunci când este necesar, medicația care atenuează excitația fiziologică. Multe pot servi în continuare unui scop util, pregătind o persoană pentru provocări reale; problema apare atunci când acestea inundă viața de zi cu zi și micșorează gama de acțiuni posibile.

• Frică sau îngrijorare excesivă, disproporționată față de amenințare
• Produce simptome fizice și cognitive
• Apare în mai multe forme de tulburare recunoscute
• Răspunde la terapie și uneori la medicamente