Modelarea este procesul de consolidare a aproximărilor succesive ale unui comportament dorit. Acțiunile complexe sunt construite treptat prin recompensarea pașilor care se apropie din ce în ce mai mult de performanța finală.

Un dresor care dorește ca un câine să apese o pârghie poate mai întâi să întărească orice mișcare spre pârghie, apoi doar mișcarea care aduce laba aproape de ea, apoi contactul efectiv și, în final, o apăsare completă. Fiecare criteriu este ridicat numai după ce precedentul este executat în mod fiabil. Modelarea este esențială atunci când este puțin probabil ca comportamentul țintă să apară spontan și, prin urmare, nu poate fi întărit direct.

Tehnica este utilizată în dresajul animalelor, în predarea de noi abilități copiilor și în modificarea comportamentului clinic. Necesită o observare atentă, o sincronizare precisă a întăririi și o ridicare sistematică a standardului. Atunci când este bine realizată, modelarea produce comportamente care ar fi fost dificil sau imposibil de obținut așteptând răspunsul final.

Schimbările comportamentale majore sunt adesea obținute prin întărirea unei serii de schimbări mici.