Interferența retroactivă este efectul perturbator al noilor învățări asupra rechemării informațiilor mai vechi. Materialul dobândit recent face ca materialul anterior să fie mai greu de recuperat.

Un elev care învață o listă de vocabular și apoi o a doua listă constată adesea că elementele din a doua listă se implică atunci când încearcă să-și amintească prima. Cu cât cele două seturi de materiale sunt mai similare, cu atât interferența este mai mare. Somnul și alte forme de activitate mentală redusă după învățare pot proteja împotriva interferențelor retroactive prin limitarea achiziției de noi urme concurente.

Interferența retroactivă este echivalentul interferenței proactive, în care învățarea mai veche perturbă învățarea mai nouă. Ambele demonstrează că amintirile concurează unele cu altele, mai degrabă decât să existe izolat. Strategii precum codarea distinctivă, practica spațiată și evitarea materialelor similare în succesiune apropiată pot reduce problema.

Ceea ce înveți mai târziu poate înlătura ceea ce ai învățat înainte.