În cercetarea rezolvării problemelor, fixarea este incapacitatea de a vedea o problemă dintr-o perspectivă nouă. Experiența anterioară sau o abordare obișnuită blochează calea către o soluție care altfel ar fi disponibilă.

Fixarea funcțională este o formă comună: tendința de a vedea un obiect doar în funcție de funcția sa obișnuită. În problema clasică a lumânării, oamenii se chinuie să monteze o lumânare pe un perete folosind o cutie de chibrituri, deoarece văd cutia doar ca pe un recipient, nu ca pe un potențial raft. Setarea mentală este o formă înrudită: tendința de a aborda o problemă nouă cu strategii care au funcționat la probleme similare din trecut, chiar și atunci când există o abordare mai simplă.

Fixarea nu este prostie. Este dezavantajul acelorași mecanisme care fac performanța experților eficientă. Experții recunosc rapid tipare familiare; costul este flexibilitatea redusă atunci când tiparul nu se aplică. Tehnicile care perturbă fixarea includ luarea unei pauze, luarea în considerare a opusului sau generarea deliberată de alternative neobișnuite.

Uneori, obstacolul în calea soluției nu este lipsa de cunoștințe, ci ancrarea unui mod vechi de a vedea lucrurile.