Coping-ul centrat pe emoții își propune să reducă suferința emoțională cauzată de un factor de stres, mai degrabă decât să schimbe factorul de stres în sine. Atunci când situația nu poate fi modificată sau când reacția emoțională este copleșitoare, această formă de coping devine esențială.

Strategiile includ reevaluarea – găsirea unei interpretări mai puțin amenințătoare a evenimentului – căutarea de sprijin emoțional, exprimarea sentimentelor, utilizarea distragerii sau practicarea acceptării. Reformularea pozitivă și umorul pot, de asemenea, să facă parte din această categorie. Aceste abordări nu elimină problema, dar pot limita suferința secundară și pot menține funcționarea în timp ce situația își urmează cursul.

Coping-ul centrat pe emoții nu este în mod inerent inferior coping-ului centrat pe problemă. Atunci când o persoană dragă este bolnavă în fază terminală sau când pierderea locului de muncă este definitivă, încercările de a „repara” ceea ce nu poate fi rezolvat pot crește frustrarea. În astfel de cazuri, reglarea răspunsului emoțional este calea adaptivă. Coping-ul flexibil - potrivirea strategiei cu controlabilitatea factorului de stres - prezice o adaptare mai bună decât dependența rigidă de un singur stil.

Uneori, cel mai înțelept răspuns nu este să schimbi lumea, ci să schimbi modul în care este percepută lumea.