În jurul vârstei de șase până la nouă luni, majoritatea sugarilor încep să producă silabe repetitive - ba-ba, da-da, ma-ma. Aceasta este etapa bolborosirii, o piatră de hotar universală în dezvoltarea vorbirii.

Balbucirea timpurie conține o gamă largă de sunete, inclusiv unele care nu apar în limbajul familiei. În lunile următoare, repertoriul se restrânge la fonemele limbii înconjurătoare. Sugarii surzi balbucesc cu mâinile dacă sunt expuși la limbajul semnelor, demonstrând că impulsul de a produce un rezultat structurat, repetitiv nu se limitează la tractul vocal. Balbucirea nu este încă referențială; silabele nu reprezintă obiecte sau evenimente. Cu toate acestea, oferă practică în controlul motor și feedback-ul auditiv pe care le va necesita vorbirea ulterioară.

Părinții tratează adesea bolboroselile ca pe o conversație, răspunzând ca și cum bebelușul ar fi vorbit. Această contingență socială ajută la menținerea interesului bebelușului și poate sprijini tranziția către primele cuvinte. Până la sfârșitul primului an, mulți copii produc primele cuvinte recognoscibile, iar etapa bolboroselii cedează treptat locul vorbirii cu sens.

Gălăgierea este sunetul sistemului lingvistic care se ajustează înainte de a avea ceva anume de spus.