În farmacologie, un agonist este o substanță chimică care se leagă de un receptor și îl activează, producând un răspuns biologic. Acesta imită sau amplifică acțiunea unui neurotransmițător sau hormon natural.

Agoniștii completi produc răspunsul maxim posibil atunci când ocupă receptorul; agoniștii parțiali produc un răspuns mai slab chiar și la ocupare completă. Unii agoniști acționează direct asupra receptorului; alții acționează indirect prin creșterea cantității de transmițător natural disponibil - blocând recaptarea sau inhibând degradarea. Morfina este un agonist la receptorii opioizi; nicotina este un agonist la receptorii nicotinici ai acetilcolinei; multe medicamente antidepresive cresc semnalizarea serotoninei și, prin urmare, acționează ca agoniști indirecți.

Conceptul este fundamental pentru proiectarea medicamentelor. Prin crearea de molecule care activează selectiv anumite subtipuri de receptori, cercetătorii își propun să producă efectele dorite, minimizând în același timp efectele secundare. Același cadru explică modul în care substanțele endogene - dopamina, endorfinele, adrenalina - își exercită influența naturală.

Unde un antagonist blochează, un agonist rotește cheia și deschide ușa.