Glandele suprarenale sunt situate deasupra rinichilor ca o pereche de capsule mici. Fiecare are două părți distincte care produc familii diferite de hormoni și deservesc nevoi diferite de urgență.

Cortexul extern eliberează cortizol, care ajută organismul să gestioneze stresul pe termen lung, să regleze glicemia și să controleze inflamația, și aldosteron, care gestionează echilibrul de sare și apă. Medulara internă eliberează adrenalină și noradrenalină - hormonii clasici de luptă sau fugi - în câteva secunde de la o amenințare percepută. Ritmul cardiac crește, sângele este redirecționat către mușchi, pupilele se dilată, iar digestia încetinește. Întregul sistem este conceput pentru o mobilizare rapidă, urmată de o revenire la valorile inițiale odată ce pericolul trece.

Activarea cronică a răspunsului la stres, însă, are un cost. Nivelurile ridicate prelungite de cortizol sunt legate de imunosupresie, creștere în greutate și tulburări de dispoziție. Tulburările glandelor suprarenale în sine - sindromul Cushing, boala Addison, feocromocitomul - produc simptome dramatice care subliniază cât de importante sunt aceste organe mici pentru echilibrul fiziologic cotidian.

Când cineva spune că adrenalina îi crește intens, descrie medulara la lucru. Când vorbește despre epuizarea sub presiune, cortexul este adesea implicat în poveste.