Instituția care adoptă legea este legislativul. Acesta poate fi unicameral sau bicameral, iar membrii săi sunt de obicei aleși. Legislaturile dezbat probleme publice, reprezintă diverse circumscripții electorale, autorizează cheltuielile și supraveghează executivul.

Sistemele de comitete permit specializarea. Structurile de organizare a partidului se bazează pe vot și controlul agendei. În sistemele parlamentare, încrederea legislativului susține guvernul; în sistemele prezidențiale, legislativul și executivul sunt alese separat și adesea divizate. Procedura - modul în care proiectele de lege sunt introduse, dezbătute, modificate și votate - afectează puternic rezultatele.

Legislaturile eficiente echilibrează deliberarea cu decizia și reprezentarea cu guvernabilitatea. Cele disfuncționale produc blocaje, opacitate sau dominație din partea unor interese înguste. Încrederea publică în legislative este adesea scăzută, însă niciun sistem democratic nu funcționează fără un organ legislativ funcțional. Propunerile de reformă vizează periodic finanțarea campaniilor, etica, redistribuirea circumscripțiilor electorale și regulile interne.

Calitatea unei democrații este în strânsă legătură cu calitatea legislativului său.