Conservatorismul politic valorizează continuitatea, instituțiile moștenite și scepticismul față de schimbările rapide sau utopice. Conservatorii tind să considere societatea ca un organism complex care ar trebui reformat cu prudență, mai degrabă decât reproiectat pornind de la principii abstracte.

Temele centrale includ respectul pentru tradiție, sprijinul pentru autoritatea stabilită, accentul pus pe responsabilitatea personală și preferința pentru aranjamentele de piață în detrimentul direcției extinse a statului. Diferite tradiții naționale produc accente conservatoare distincte - religioase, naționaliste sau de piață liberă. Fuziunea cu economia liberală clasică a fost deosebit de puternică în unele țări încă de la sfârșitul secolului al XX-lea.

Conservatorii organizează partide, grupuri de experți și instituții media pentru a-și apăra prioritățile. Aceștia concurează cu mișcările progresiste și socialiste pentru domeniul de aplicare adecvat al guvernării, ritmul schimbării sociale și identitatea națională. La fel ca alte ideologii majore, conservatorismul se adaptează la noile circumstanțe, revendicând în același timp fidelitatea față de principii durabile.

O argumentație conservatoare începe adesea cu ceea ce s-a dovedit deja că funcționează.