Încadrarea este modul în care o problemă este pusă sau descrisă. Aceleași fapte subiacente, prezentate în cadre diferite, pot duce la decizii și judecăți sistematic diferite.

O demonstrație clasică oferă o alegere între două programe de combatere a unei boli. Atunci când rezultatele sunt formulate în termeni de vieți salvate, oamenii preferă opțiunea specifică; atunci când rezultate identice sunt formulate în termeni de vieți pierdute, oamenii preferă opțiunea riscantă. Numerele nu s-au schimbat - doar descrierea. Efecte similare apar în deciziile medicale, alegerile financiare și preferințele de politici publice. Cadrele pozitive („90% fără grăsimi”) sunt evaluate mai favorabil decât cadrele negative echivalente („10% grăsimi”).

Efectele de încadrare arată că preferințele nu sunt pur și simplu derivate din valori obiective. Ele sunt construite în momentul prezent, influențate de punctele de referință și tonurile emoționale pe care le oferă cadrul. Conștientizarea încadrării poate îmbunătăți calitatea deciziilor, însă efectele sunt robuste chiar și în rândul experților.

Modul în care este pusă o întrebare influențează adesea răspunsul mai mult decât ar putea prezice faptele în sine.