Teleologia este studiul scopului sau al designului în natură. Se întreabă dacă procesele naturale au scopuri sau scopuri. Aristotel a susținut că totul are un telos, un scop sau o cauză finală. Telosul unei ghinde înseamnă să devină un stejar. Telosul unui cuțit înseamnă să taie. Telosul explică de ce ceva este așa cum este. În Evul Mediu, teleologia era esențială pentru teologie. Dumnezeu a proiectat universul cu un scop. În perioada modernă, teleologia a căzut în dizgrație în știință. Teoria evoluției a lui Darwin a explicat adaptarea biologică fără a face apel la scop. Selecția naturală nu este orientată spre un scop. Este un proces mecanic. Dar teleologia nu a dispărut. Biologii încă vorbesc despre funcție. Filosofii dezbat dacă funcțiile sunt teleologice sau cauzale. Unii susțin că teleologia este necesară pentru a înțelege sistemele vii. Alții susțin că este o ficțiune utilă.

Teleologia este folosită și în etică. Utilitariștii evaluează acțiunile prin consecințele lor, ceea ce reprezintă o formă de etică teleologică. Eticienii virtuții se concentrează pe telosul vieții umane, pe care Aristotel l-a numit eudaimonia. Teleologia ridică întrebări despre sens și scop. Există un scop al universului? Există un scop al vieții umane? Răspunsurile nu sunt date doar de știință.

Tipuri de teleologie

• Natural.
• Divin.
• Etic.
• Funcțional.

Teleologia nu este același lucru cu determinismul. Determinismul susține că evenimentele sunt cauzate de condiții anterioare. Teleologia susține că evenimentele sunt îndreptate către scopuri.