Materialismul susține că există doar materia fizică. Mintea, conștiința și spiritul sunt fie identice cu stările fizice, fie reductibile la acestea. Această viziune are rădăcini străvechi. Democrit și Epicur au susținut că universul este alcătuit din atomi și vid. Hobbes și La Mettrie au reînviat materialismul în perioada modernă. În secolul al XX-lea, acesta a devenit poziția dominantă în filosofia minții și știința cognitivă, deși problema dificilă a conștiinței rămâne o provocare.

Materialiștii vin în mai multe varietăți. Materialiștii reductivi susțin că stările mentale sunt identice cu stările cerebrale. Materialiștii eliminativi susțin că psihologia populară, cu discursul său despre credințe și dorințe, va fi înlocuită de neuroștiințe. Materialiștii nereductivi acceptă că stările mentale sunt fizice, dar neagă că acestea pot fi reduse la fizică. Funcționalismul susține că stările mentale sunt definite prin rolurile lor cauzale, nu prin substratul lor fizic. Materialismul nu este același lucru cu behaviorismul, care neagă complet existența stărilor mentale interioare. De asemenea, nu este același lucru cu fizicalismul, deși termenii sunt adesea folosiți interschimbabil. Materialismul este o teză metafizică despre ceea ce există. Fizicalismul este adesea mai larg, incluzând proprietăți și legi fizice.

Forme de materialism

• Reductiv. Stările mentale sunt stări ale creierului.
• Eliminativă. Psihologia populară va fi înlocuită.
• Nereductive. Stările mentale sunt fizice, dar ireductibile.
• Funcționalist. Stările mentale sunt roluri cauzale.

Materialismul se confruntă cu o problemă dificilă: de ce procesarea fizică dă naștere la experiențe subiective? Nimeni nu are un răspuns pe deplin satisfăcător.