De unde provine cunoașterea? Empiriștii spun că experiența. Mintea începe ca o tablă goală, iar simțurile o umplu. John Locke a susținut că toate ideile se bazează pe senzație și reflecție. George Berkeley a mers mai departe, negând complet materia și reducând realitatea la percepții. David Hume a sistematizat empirismul, argumentând că cauzalitatea, substanța și sinele nu sunt date în experiență, ci construite prin obișnuință și imaginație. Tradiția contrastează cu raționalismul, care susține că rațiunea poate înțelege adevărurile independent de experiență.

Empirismul a modelat știința modernă. Francis Bacon a pledat pentru observație și experiment în detrimentul speculației. Pozitiviștii logici de la începutul secolului al XX-lea au încercat să bazeze toate afirmațiile semnificative pe verificarea empirică. Acest program s-a prăbușit sub propria greutate, deoarece principiul verificării în sine nu este verificabil empiric. Empirismul se confruntă și cu problema inducției, ridicată de Hume: nicio regularitate observată nu garantează următorul caz. Soarele a răsărit în fiecare zi, dar asta nu dovedește că va răsări mâine. Empiriștii au răspuns cu diverse explicații ale probabilității, inferenței și metodei științifice, dar problema rămâne nerezolvată.

Teme empiriste

• Experiență.
• Tabletă goală.
• Inducție.
• Verificare.

Empirismul nu este același lucru cu știința, dar este filosofia care influențează cel mai îndeaproape practica științifică.