Aristotel a studiat sub îndrumarea lui Platon timp de douăzeci de ani, apoi și-a urmat propriul drum. În timp ce Platon localiza realitatea în Forme eterne, Aristotel privea lucrurile în sine. Filosofia sa începe cu observația. A disecat animale, a catalogat plante, a analizat constituțiile și a scris despre logică, etică, politică, biologie și metafizică. Rezultatul este un sistem atât de cuprinzător încât a modelat gândirea occidentală timp de aproape două milenii.

Aristotelismul susține că cunoașterea începe cu experiența. Formele există, dar nu într-un tărâm separat. Ele sunt structuri încorporate în lucruri particulare. Un cal este un cal datorită formei pe care o întruchipează, nu pentru că participă la un Cal perfect dincolo de lume. Etica sa se concentrează pe virtute, înțeleasă ca o medie între extreme, cultivată prin obicei. Politica sa tratează polisul ca fiind cadrul natural pentru înflorirea umană. Logica sa, în special silogismul, a dominat raționamentul occidental până în secolul al XIX-lea.

Caracteristici principale

• Empirism.
• Teleologie.
• Etica virtuții.
• Patru cauze.

Gânditori medievali precum Toma d'Aquino au îmbinat aristotelismul cu teologia creștină. Savanți islamici precum Avicenna și Averroes l-au păstrat și extins. Influența sa persistă în etică, biologie și teoria politică.