Orice organism care se lasă purtat de curenții oceanici și nu poate înota împotriva lor este considerat plancton. Categoria cuprinde bacterii, archaea, fitoplancton, zooplancton și stadiile larvare ale multor animale mai mari. Clasele de mărime variază de la virusuri la meduze cu diametrul de câțiva metri.

Planctonul formează baza rețelelor trofice marine și determină principalele cicluri biogeochimice. Fitoplanctonul produce materie organică; zooplanctonul o pasce și transferă energie peștilor și altor consumatori. Migrațiile verticale zilnice ale zooplanctonului constituie una dintre cele mai mari mișcări de animale de pe planetă prin intermediul biomasei.

Eșantionarea planctonului se face în mod tradițional cu plase și sticle; senzorii optici și acustici, precum și metodele de ADN ecologic extind capacitatea de observare. Comunitățile de plancton răspund rapid la schimbările de temperatură, nutrienți și prădare, ceea ce le face indicatori sensibili ai schimbărilor de mediu. Distribuțiile și ciclurile lor sezoniere sunt modificate de încălzirea oceanelor și de acidificarea acestora în multe regiuni.

Un litru de apă de mare la suprafață poate conține milioane de organisme planctonice individuale.