Continentele sunt înconjurate de o platformă superficială, cu pantă ușoară, care se extinde de la țărm până la ruptura șelfului continental, de obicei la adâncimi de 100 până la 200 de metri. Acest platformă continentală este marginea submersă a scoarței continentale și partea oceanului cea mai direct influențată de procesele terestre.

Platformele oceanice variază foarte mult în lățime - de la câțiva kilometri de-a lungul coastelor active din punct de vedere tectonic până la câteva sute de kilometri în largul marginilor pasive. Acestea primesc sedimente din râuri, susțin ecosisteme extrem de productive și găzduiesc majoritatea resurselor piscicole marine și de hidrocarburi ale lumii. Lumina ajunge la fundul mării pe o mare parte a platformei oceanice, permițând fotosinteza bentonică și habitate diverse, cum ar fi straturile de iarbă marină, pădurile de alge marine și recifele de corali.

Datorită accesibilității și valorii resurselor lor, platourile continentale sunt, de asemenea, regiunile oceanice cele mai afectate. Dezvoltarea costieră, pescuitul, dragarea și poluarea se concentrează toate aici. Gestionarea ecosistemelor de pe platourile continentale necesită echilibrarea extracției cu menținerea biodiversității și protecția costieră.

• Marginea scufundată puțin adâncă a unui continent
• De obicei, la o adâncime mai mică de 200 m
• Foarte productiv și bogat în resurse
• Cea mai afectată parte a oceanului global