Un vehicul subacvatic autonom, sau AUV, explorează oceanul fără legătură și fără pilot. Are propria energie, sistem de navigație și senzori. Se scufundă, supraveghează și se întoarce într-un punct preprogramat. Unele AUV funcționează ore întregi. Altele, cum ar fi planoarele, plutesc în derivă luni de zile la mici schimbări de flotabilitate.

Oceanul este ostil roboticii. Undele radio nu se propagă bine sub apă, așa că GPS-ul nu funcționează sub suprafață. Navele AUV navighează prin navigare prin estimare, senzori inerțiali și poziționare acustică. Acestea comunică cu navele de suprafață doar atunci când acestea ies la suprafață sau prin modemuri acustice. Coroziunea, presiunea și bioincrustarea scurtează durata de viață a echipamentelor.

Ce fac AUV-urile

• Cartografiați fundul mării cu sonarul.
• Studiază conductele de petrol și gaze.
• Căutați epave și aeronave doborâte.
• Măsurați temperatura apei, salinitatea și curenții.
• Urmăriți viața marină și monitorizați pescuitul.

Submersibilele autonome (AUV) au explorat sub ghețarii din Antarctica, au coborât la epava Titanicului și au ajutat la localizarea cutiilor negre ale avioanelor de linie prăbușite. Sunt mai ieftine și mai sigure decât submersibilele cu echipaj uman pentru multe sarcini. Principala limitare este durata de viață a bateriei și procesul decizional. Un AUV nu poate cere ajutor atunci când ceva nu merge bine. Trebuie să fie programat să gestioneze singur defecțiunile. Acest lucru face ca ingineria fiabilității să fie la fel de importantă ca senzorii și software-ul.