Anumite circuite cerebrale fac ca anumiți stimuli și acțiuni să pară că merită urmărite. Denumite colectiv sistemul de recompensă, aceste căi evaluează valoarea rezultatelor, motivează comportamentul de abordare și întăresc acțiunile care au produs rezultatele.

Elementele centrale includ neuronii dopaminergici din aria tegmentală ventrală și substantia nigra, proiecțiile acestora către nucleul accumbens și cortexul prefrontal, precum și structuri interconectate, cum ar fi amigdala și cortexul orbitofrontal. Semnalele fazice ale dopaminei raportează erori de predicție a recompensei, actualizând așteptările și ghidând învățarea. Alți transmițători și peptide contribuie la componenta hedonică de „plăcere” și la efortul depus.

Drogurile activează artificial aceste circuite, producând o întărire puternică ce poate anula recompensele naturale. Recompensele naturale - mâncarea, contactul social, noutatea - angajează aceleași căi în condiții fiziologice. Disfuncția contribuie la dependență, depresie și deficite motivaționale. Cartografierea și modularea sistemului de recompense rămâne o întreprindere centrală atât în ​​neuroștiința fundamentală, cât și în cea translațională.

• Circuite care mediază plăcerea și întărirea
• Centrat pe proiecțiile mezolimbice ale dopaminei
• Semnalează erorile de predicție și motivează acțiunea
• Deturnat de droguri care dau dependență