Întărirea este orice eveniment care urmează unui comportament și crește probabilitatea viitoare a acelui comportament. Când un șobolan apasă o pârghie și primește hrană, apăsarea pârghiei devine mai frecventă. Când un elev este laudat pentru finalizarea temelor, finalizarea temelor tinde să crească. Criteriul definitoriu este efectul de întărire, nu plăcerea subiectivă a evenimentului.

Întărirea pozitivă adaugă un stimul dezirabil. Întărirea negativă elimină un stimul aversiv - administrarea de aspirină elimină durerea de cap și, prin urmare, întărește administrarea de aspirină. Ambele forme sporesc comportamentul. Programele de întărire modelează și mai mult tiparul: întărirea continuă produce o achiziție rapidă; programele intermitente produc o rezistență mai mare la extincție.

Conceptul este esențial în condiționarea operantă. Se deosebește de condiționarea clasică, care asociază stimuli în loc să întărească răspunsurile. Analiza comportamentală aplicată se bazează în mare măsură pe livrarea atentă a întăririi pentru a construi abilități adaptive.

• Crește probabilitatea unui comportament precedent
• Forma pozitivă adaugă un stimul
• Forma negativă elimină un stimul aversiv
• Eficacitatea depinde de imediatitate și program

Aplicarea greșită — întărirea comportamentului greșit sau administrarea întăririi în mod inconsistent — poate produce rezultate nedorite.