Când trei sau mai multe note sună în același timp, acestea formează un acord. Cel mai comun tip stivuiește notele în terțe, producând triade majore și minore care servesc drept elemente de bază ale armoniei tonale.

Acordurile creează senzația de tensiune și eliberare care inspiră o mare parte din muzica occidentală. Un acord dominant atrage spre tonic; un acord minor poate întuneca atmosfera. Chitariștii și pianiștii gândesc adesea în acorduri, mai degrabă decât în ​​linii individuale, folosindu-le pentru a acompania melodii sau pentru a improviza.

Notația poate afișa acordurile ca note suprapuse pe un portativ sau ca simboluri deasupra unei linii melodice. Jazz-ul și muzica populară se bazează în mare măsură pe simboluri de acorduri care lasă interpretarea exactă a vocii la latitudinea interpretului. Înțelegerea construcției și progresiei acordurilor este fundamentală atât pentru compozitori, aranjori, cât și pentru improvizatori.

Chiar și melodiile simple capătă profunzime atunci când acordurile se mișcă cu un scop.