Un polinom este o sumă de termeni, fiecare fiind o constantă înmulțită cu o variabilă ridicată la o putere întreagă nenegativă. Exemple: 3x² + 2x − 5 sau 4y³ − y + 7. Cel mai mare exponent este gradul. Polinoamele pot fi adunate, scăzute, înmulțite și uneori împărțite.

Polinoamele sunt printre cele mai simple funcții. Polinoamele liniare au gradul 1, cele de gradul doi, iar cele cubice gradul 3. Graficele lor sunt curbe continue și netede. Teorema fundamentală a algebrei spune că fiecare polinom de gradul n are exact n rădăcini complexe, luând în considerare multiplicitatea.

Polinoamele aproximează alte funcții. Seriile Taylor exprimă funcțiile ca polinoame infinite. În inginerie, modelele polinomiale ajustează datele și simplifică calculul. În informatică, algoritmii în timp polinomial sunt considerați eficienți. Conceptul este esențial pentru algebră și analiză.

• Suma termenilor cu puteri întregi nenegative
• Gradul este cel mai mare exponent
• Teorema fundamentală dă n rădăcini complexe
• Utilizat în aproximare și modelare