În condiționarea clasică, achiziția este faza în care un stimul neutru devine mai întâi legat de un stimul necondiționat. Câinele aude metronomul și apoi primește mâncare. După suficiente împerecheri, metronomul singur declanșează salivația. Această întărire treptată este achiziția.

Procesul nu este instantaneu. Primele încercări produc puține schimbări. Apoi, răspunsul condiționat se intensifică, adesea urmând o curbă de accelerare negativă. Momentul contează: stimulul neutru trebuie de obicei să preceadă stimulul necondiționat cu un interval scurt. Contiguitatea singură nu este suficientă; organismul trebuie să trateze și primul stimul ca un predictor fiabil.

Achiziția poate fi măsurată prin intensitatea sau frecvența răspunsului condiționat. Odată ce asocierea este stabilită, asocierile ulterioare pot produce doar câștiguri modeste. Extincția începe atunci când stimulul condiționat este prezentat singur, iar răspunsul slăbește.

• Învățarea inițială a legăturii stimul-răspuns
• Necesită asociere repetată
• Sensibil la contiguitatea și contingența temporală
• Precede nivelul asimptotic de răspuns

Același termen apare în condiționarea operantă pentru întărirea timpurie a unui comportament prin întărire, deși mecanismele diferă.