Majoritatea oamenilor învață cel puțin o limbă fără lecții formale. O primă limbă este limba sau limbile pe care o persoană le învață din cea mai fragedă copilărie prin imersiunea într-o comunitate de vorbitori, adesea numită limbă maternă sau nativă.

Achiziția limbii materne urmează etape de dezvoltare comune în general, reflectând în același timp gramatica specifică învățată. Fonologia, vocabularul și sintaxa complexă apar în etape suprapuse. Copiii pot crește cu două limbi materne în familii cu adevărat bilingve.

Competența în limba maternă rămâne de obicei dominantă pentru emoții și procesare rapidă, deși circumstanțele vieții pot schimba dominanța. Sistemele educaționale construite pe limba maternă a unui copil sprijină învățarea în toate disciplinele. Termenul identifică ordinea și mediul timpuriu de achiziție, mai degrabă decât superioritatea permanentă a abilităților.

• Limbajul dobândit din cea mai fragedă copilărie
• Învățat prin imersiune, mai degrabă decât doar prin studiu formal
• Pot fi mai multe în contexte bilingve
• Modelează identitatea și adesea rămâne dominantă