Viața altcuiva, cercetată și narată de un scriitor, devine o biografie. Biograful adună scrisori, interviuri, înregistrări publice și surse secundare, apoi construiește o relatare coerentă. Sarcina necesită atât muncă detectivică, cât și abilități narative: faptele trebuie să fie exacte, dar rezultatul trebuie să fie citit ca o poveste, mai degrabă decât ca o listă de date.

Biografiile variază de la schițe scurte la studii în mai multe volume. Unele vizează o acoperire definitivă; altele se concentrează pe un anumit aspect al vieții subiectului sau pe o perioadă specifică. Relația dintre biograf și subiect poate fi admirativă, critică sau deliberat echilibrată. Accesul la documente private și martori în viață determină adesea cât de complet poate fi portretul.

Cititorii apelează la biografii pentru a afla mai multe despre personaje istorice, artiști, oameni de știință și oameni obișnuiți ale căror vieți iluminează teme mai ample. Forma implică inevitabil selecție și accent. Un biograf iscusit face ca aceste alegeri să fie suficient de transparente încât cititorul să își poată forma în continuare o judecată independentă. În cel mai bun caz, biografia recuperează o viață umană în particularitatea ei și o plasează în curentele mai largi ale timpului său.